Cum funcționează Cosmosul
Terminologie
Cosmos: spațiul nesfârșit (infinit) populat cu Universuri
Univers: grup de obiecte din Cosmos legate prin forțe și legi de funcționare proprii
Spațiu: locul tridimensional (în percepția Umană) în care există Cosmosul
Timp: dimensiune abstractă, legată strict de mișcarea obiectelor în Universuri și Cosmos
Rezumat
Cosmosul este infinit în toate cele trei dimensiuni ale spațiului.
Timpul este o noțiune abstractă strict legată de mișcarea obiectelor (corpuri, particule etc.). Într-un Cosmos în care niciun obiect nu se mișcă (încremenire totală) Timpul nu are dimensiune și, practic, nu există ca noțiune. În prezența mișcării timpul are direcție și sens pozitive chiar dacă, matematic, poate exista și timp negativ așa cum, tot matematic, există și masă negativă. Timpul este ireversibil.
Nu a existat Big Bang ca „singularitate”. Asistăm, de fapt, la un Big Bang continuu, singurul perpetuum mobile din Cosmos.
Un Univers are forma și structura din imaginea prezentată în Fig. Nr. 1 (în secțiune este prezentată în schița din Figura nr. 2). Forma Universului este aceea a două pâlnii (sau, mai degrabă , a două fântâni arteziene unde corpurile cerești sunt reprezentate de picăturile de apă) puse cap la cap în partea îngustă. Partea inferioară este o „Gaură neagră” iar partea superioară este o „Gaură albă”.
Plecând de la ipoteza intuitivă, pertinentă cred eu, că materia nu poate dispare pur și simplu astfel încât în locul ei să nu mai existe nimic și nici că întreg Cosmosul a încăput într-un punct din care a expandat într-o cantitate infinită de materie (un Univers într-o coajă de nucă!) am conceput modelul de mai jos al funcționării Cosmosului.
Funcționare: pe principiul „aspiratorului”. Toate corpurile cerești aflate în zona Găurii negre sunt absorbite de către aceasta prin „orizontul de evenimente” și dezintegrate până la eliminarea fizică a întregului spațiu dintre particule astfel încât în zona de maximă densitate (temperatură și presiune) particulele elementare, indiferent de tipul lor, sunt „lipite” una de alta ne mai având loc să arunci nici măcar un bosom (filtrul aspiratorului).
Acesta este momentul Bing Bang-ului (singularitatea). Materia astfel „înghesuită” este „împinsă” atât de materia care intră în continuare în gaura neagră (absorbită de forțele din interiorul găurii negre) cât și de (probabil) forțele care se exercită între particule, și explodează în Bing Bang (evacuarea „aspiratorului”, dar cu tot cu particulele reținute inițial). De aici lucrurile se desfășoară așa cum au fost descrise până acum de savanți.
Observațiile din ultimii ani precum că, în prezent, corpurile cerești observabile (inclusiv galaxia din care facem parte, „Calea Lactee”) se îndepărtează unele de altele cu o viteză în creștere ne „spun” că acestea se află, față de momentul de origine (Big Bang), la o distanță la care accelerația este pozitivă (viteza la momentul t1 este mai mare decât la momentul t0). În urma oricărei explozii, corpurile sunt expulzate cu o accelerație pozitivă care face ca viteza lor să fie crescătoare. Pe măsura deplasării, din cauza diferitelor influențe, viteza obiectelor expulzate de „suflul” exploziei, după ce atins un punct de maxim, începe să scadă. Galaxia noastră se află, în acest moment, în etapa în care viteza imprimată de suflul exploziei este încă în creștere. Este de așteptat ca, în viitor, aceasta să înceapă să scadă.
Din momentul în care viteza de deplasare a corpurilor expulzate de explozie începe să scadă:
· parte din corpurile cerești se deplasează (ca în liniile de forță ale unui magnet, de la un pol către altul, Figura nr. 3,) din zona Găurii albe în zona Găurii negre, fiind apoi atrase prin „orizontul de evenimente” în interiorul acesteia din urmă și continuând ciclul ca un perpetuum mobile.
· o altă parte din corpurile își urmează deplasarea în spațiu pe diferite traiectorii până când se apropie de orizontul de evenimente al Găurii negre din alt Univers unde sunt absorbite și intră în ciclul acestui alt Univers.
Principiul fundamental de funcționare a Universului este Primul Principiu al Termodinamicii (Legea conservării energiei/masei). Exprimată în termeni mai puțin științifici: nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă; totul se transformă.
Cosmosul este „populat” cu o infinitate de astfel de Universuri care sunt într-o continuă mișcare (posibil Brown-iană) în spațiul infinit tridimensional. O secvență (finită) din Cosmosul care cuprinde aceste Universuri este redată în Figura nr. 4.
Un Univers poate conține găuri negre. Este posibilă (conform unor teorii) și unirea a două sau mai multe găuri negre într-una de dimensiuni mai mari. Aceasta poate da naștere unui nou Univers care se „rupe” din cel în care s-a format și își continuă propria mișcare în Cosmos.
Întrebarea fundamentală care se pune este aceea legată de principiul de funcționare al Găurilor negre: ce forțe fac posibilă o astfel de aglomerare de materie? Teoria formării unei găuri negre prin implozia unei stele neutronice este o posibilitate.
Notă: în cazul în care materialul va fi acceptat pentru publicare, figurile vor fi realizate de o manieră profesionistă!
Figura nr. 1 Un Univers
Fig. Nr. 2 Secțiune printr-un Univrs
Figura nr. 3 Traiectoriile de deplasare a corpurilor cerești într-un Univers, similar cu liniile de forță ale unui magnet. Partea roșie este Gaura neagră, partea albastră este Gaura albă.
Figura nr. 4 Secvență (finită) cuprinzând Universuri în Spațiul Cosmic
There are no reviews yet.