Blog - Management practic

logo
Bine ai venit pe site-ul „Management-practic” !
[ Te pot ajuta să îți îmbunătățești abilitățile și, astfel, viața ]
Go to content

HĂRȚI MENTALE (partea I)

Management practic
HĂRȚI  MENTALE (partea I)
 
 
Cu siguranță te întrebi: ce este cu mâzgăleala de la sfârșitul articolului? Este prima mea încercare de a realiza o hartă mentală.
 
Așa arată? Și la ce folosește? Sunt, cu sigurață, următoarele tale întrebări. Pot arăta și mai bine este răspunsul meu și ar trebui utilizate pentru o mai bună sistematizare a informațiilor, urmând un model natural, în vederea stocării (memorării) unui volum cât mai mare și cât mai exact și a amintirii (reactualizării) acestora, ar fi răspunsul inventatorului acestui concept.
 
Hărțile mentale, invenția lui Tony Buzan, sunt scheme euristice de reprezentare a informației semnificative, fundamentate pe procesul psihic al gândirii arborescente. În cartea „Hărți mentale” a fraților Tony și Barry BUZAN editată de Curtea Veche Publishing, București, 2012 (numită în acest articol, pentru operativitatea redactării, „carte”) autorii descriu fundamentele acestei invenții după care prezintă modalitatea în care pot fi concepute hărțile mentale precum și o serie de posibile implementări ale conceptului. Ca exercițiu am sintetizat această carte în două hărți mentale pe care le prezint în acest articol: prima, aceea de mai sus și a doua în partea a doua. Ca bonus, pentru că ai lecturat articolul, îți pun la dispoziție la sfârșitul recenziei (ATENȚIE! Nu trece direct la final!!!) un nucleu de hartă mentală pentru conceptul „La vie en rose! ≡ Stil de viață sănătos!” pe care îți recomand să-l dezvolți folosindu cât poți de mult imaginația și capacitatea de asociere. Cu cât realizezi mai multe variante cu atât mai bine! Îți urez „Noroc!”. Ai nevoie! Și, te rog dă-mi de știre pe pagina de facebook sau pe grupul „creativ zi de zi” la ce hărți mentale ai ajuns pe această temă!
 
Un prim contact cu acest concept l-am avut acum câțiva ani într-un bootcamp organizat de Andy Szekely. Trainer-ul care l-a prezentat a trecut destul de succint peste subiect (nu pentru că nu l-ar fi știut ci pentru că nu acesta era tema principală). Aproape l-am uitat (mea culpa!). Însă, cu ceva vreme în urmă, am găsit într-o librărie dintr-un mall din Iași (vă avertizez că eu sunt din generația „mall” și când plec de la mine de la țară (Adjud, Vrancea) la oraș, mă găsești la mall, în librărie, KFC și cinema, invariabil în această ordine!!!). Încă de acolo am început lectura cărții și aici vă prezint rezultatul.
 
Revin asupra publicației menționate. Voi face o scurtă trecere în revistă atât a fundamentelor conceptului „hartă mentală” cât și a metodologiei de realizare. Pentru a nu încărca foarte mult articolul cu detalii pe care este foarte posibil să le cunoașteți din alte surse mă voi limita la o sinteză, cât mai schematică, utilizând ca material ajutător chiar cele două hărți mentale pe care le-am realizat pentru această publicație. Pentru cine dorește să aprofundeze oricare dintre noțiunile care apar în acest articol îi recomand să citească integral cartea amintită!
 
Creierul este o „încrângătură” de neuroni organizați (grupați) într-o structură bine definită. Am utilizat termenul de încrângătură pentru a sublinia faptul că cei 10 miliarde (plus/minus câțiva!) de neuroni nu sunt așezați în creier unul lângă altul fără legătură între ei ci, dimpotrivă, fiecare dintre neuroni (datorită configurației acestora cu multe „tentacule” numite dendrite) are capacitatea de a se lega cu până la alți 10.000 de neuroni ceea ce duce la un număr uriaș, aproape de neimaginat de legături (profesorul rus Pyotr Kouzmich Anokhin de la Universitatea din Moscova a afirmat în 1973 că „dacă numărul total de combinații/permutări posibile în creier ar fi scris pe hârtie, am avea cifra unu urmată de 10,5 milioane de kilometri de zerouri!”). Acesta ar fi potențialul creierului uman de a face conexiuni între neuroni, practic nelimitat, motiv pentru care se afirmă că omul nu își poate utiliza întregul potențial al creierului. Această capacitate uriașă a creierului de a crea conexiuni între neuroni îi conferă  omului o gamă de aptitudini disponibile (7 la număr, prezentate în harta mentală 1 realizată de mine, în partea stângă – vezi!; sensul de parcurgere al hărții este indicat de săgeți: aceea din partea de jos pentru noțiunile de bază, aceea din partea de sus pentru recomandările de întocmire). Aceste aptitudini (limbaj, numere, logică, ritm, culoare, imagistică, orientare spațială – le regăsiți în hartă pe ramura „aptitudini mentale”) pot fi folosite integral de fiecare dintre noi dacă adoptăm o gândire arborescentă. „Gândirea arborescentă sau radiantă (de la „a radia”, însemnând „a se răspândi sau deplasa în toate direcțiile, … dintr-un centru stabilit”) se referă la procesele mentale asociative care pornesc sau se conectează la un punct central”. Procesele mentale asociative sunt descrise ca legături, conexiuni, ale noțiunii centrale aleasă, cu alte noțiuni cu care are, mai mult sau mai puțin aparent, legătură. Dacă vom considera fiecare noțiune ca un punct central la care se leagă asociativ un număr nedefinit de alte noțiuni avem deja posibilități uriașe (mai multe cvadrimilioane) de asocieri de noțiuni. Astfel încrângătura de noțiuni a  gândirii asociative seamănă izbitor de mult cu structura conexiunilor neuronale, tot de tip arborescent, în care fiecare neuron (nod) poate fi, ca și oricare noțiune din gândirea radială, punctul central (nodal) al unei arborescențe.
 
„Găselnița” de la care au pornit autorii în dezvoltarea acestei ideii - hărta mentală - a fost conceptul de „gândire arborescentă” sau „radiantă” prezentat mai sus în corespondență cu structura conexiunilor neuronale. Pentru o mai bună înțelegere a conceptelor prezentate imaginați-vă că traversați un codru atât de des încât ramurile arborilor se întrepătrund și se ating. Fiecare atingere a două sau mai multe crengi reprezintă un nod de la care pleacă arborescența întregului codru. Fiecare atingere a două sau mai multe crengi (un neuron sau o noțiune) poate reprezenta „centrul” întregului codru de la care pleacă radial crengi (dendrite sau asocieri). Harta mentală este expresia externă a gândirii arborescente (asociative).
 
Buuun! Să vedem (a zis orbul!) la ce ne ajută cele descrise până acum! Apelăm la autorii cărții: „cercetările au arătat (cele britanice, cu siguranță!!! – nota mea) că în timpul proceselor de învățare, creierul uman își amintește cu precădere următoarele:
 
§  Itemi de la începutul perioadei de învățare („efectul primatului”)
 
§  Itemi de la sfârșitul perioadei de învățare („efectul de recență”)
 
§  Orice itemi asociați cu lucruri sau patternuri deja stocate, sau cu alte aspecte ale conținutului de învățat
 
§  Orice itemi evidențiați ca deosebiți sau unici
 
§  Orice itemi care atrag în mod special unul din cele cinci simțuri
 
§  Itemi care prezintă un interes deosebit pentru persoană.”
 
Te rog acum să faci o pauză și să încerci să stabilești care din cele șase, să le spunem „momente de amintire” îl accesezi mai frecvent! Apelează la amintiri de diverse tipuri: lecții învățate, cursuri sau discursuri audiate, cărți citite, discuții avute, excursii făcute, muzee vizitate, întâlniri cu persoane dragi sau agreate etc. Am încercat și eu dar nu mi-a fost foarte ușor, motiv pentru care am apelat la logică. Luând în calcul oricare din activitățile enunțate mai sus (sau oricare alta) aceasta are un singur început și un singur sfârșit deci nu prea multe oportunități de memorare; situații deosebite sau unice nu foarte multe; situații în care sunt atrase în mod special unul din simțuri nu foarte des; momente care să prezinte un interes deosebit nici acestea foarte frecvente (se leagă cu precădere de emoțional); în schimb, aproape la orice activitate, aproape orice gând se asociază cu ceea ce știm deja. Încearcă să conștientizezi cât mai multe activități pentru a verifica dacă este adevărat! Te rog sa-mi dai și mie de știre la ce concluzie ai ajuns! Dacă mai mult de o șesime din informațiile memorate sunt pe canalul asocierii atunci autorii au dreptate și hărțile mentale pot fi un instrument foarte util de memorare – amintire!
 
Un alt aspect al creierului uman pe care îl iau în considerare autorii este acela al completitudinii informației (gestalt) care constă în tendința înnăscută a creerului de a căuta finalizarea (exemplu simplu, dacă citim numerele „unu, doi, trei …” apare impulsul de a adăuga și „patru”). „Această tendință înnăscută a creierului de a căuta finalizarea este satisfăcută de structura schemelor euristice” care permit „o succesiune infinită de sonde asociative care investighează exhaustiv ideea sau problema” abordată. După ce vei stăpâni toate noțiunile despre acest concept și vei exersa suficient de mult vei fi în măsură să apreciezi justețea acestei afirmații a autorilor! Eu mi-am propus să întocmesc hărți mentale pentru fiecare dintre cărțile pe care le voi citi de acum încolo. Dacă aceste cărți vor face subiectul activităților de pe site vă voi pune la dispoziție hărțile mentale asociate create de mine.
 
Creierul, acest ghem de neuroni, are o serie de funcții principale (ceea ce înseamnă că are și o altă serie de funcții, secundare, care nu vor fi analizate acum; în seria de articole dedicate noțiunilor fundamentale de psihologie vei găsi prezentate mai multe concepte cu un grad mai mare de detaliere). Așa cum sunt prezentate și în carte și  în harta mentala 1 (vezi!) aceste funcții sunt:
 
§  Recepția – orice este preluat de simțuri;
 
§  Stocarea – retenția ( memorarea) precum și reactualizarea (amintirea);
 
§  Analiza – recunoașterea patternurilor și procesarea informației;
 
§  Produsul final – orice forma de comunicare sau act creativ, inclusiv gândirea;
 
§  Controlul – se referă la toate funcțiile mentale și fizice.
 
„Foarte bine!” veți spune dar de ce este important să știm asta? Deoarece aceste funcții pe care le utilizăm frecvent (chiar și în somn), dar nu le conștientizăm, sunt modul de viață al creierului nostru, de fapt modul nostru de viață. Ele se exercită permanent, de multe ori simultan și, foarte important, se susțin reciproc și constituie de fapt mecanismul prin care ne „mișcăm” prin viață. Sunt de fapt etapele pe care le parcurgem fiecare dintre noi în luarea fiecăreia dintre cele peste 10.000 (după unii autori) de decizii zilnice, conștiente și inconștiente. Un dicton spune „Suntem ceea ce gândim!”. Dar gândurile (ca produs final) sunt rodul prelucrării informației receptate, stocate, amintite, analizate și controlate. Un gând, care de foarte multe ori este o decizie conștientă, pentru a fi și un gând (decizie) corectă pentru noi ca indivizi și pentru colectivitate, trebuie foarte bine informată. Un instrument care servește foarte bine acest proces de informare a deciziei umane este harta mentală care structurează arborescent și asociativ informația percepută; o regăsește mai lesne în memorie datorită asocierilor; tot datorită asocierilor o analizează mai riguros („dintr-o privire”) ajutând la realizarea unui produs final (gând, decizie) de cea mai bună calitate, totul sub controlul riguros al minții (privită ca și „creier în acțiune”). Aceasta este motivația cunoașterii funcțiilor principale ale creierului.
 
De dată mai recentă am lansat ideea că, de fapt, totul se petrece în inconștient, conștiența fiind „o fereastră” prin care apare la un moment dat un gând. Conceptele sunt legate de cele de somn și veghe și le voi detalia într-un alt articol unde voi discuta și despre CONECTOMUL UMAN, acel „ghem” de neuroni de care pomeneam mai sus.
 




No comments

Back to content